VIDEO Mineritul a murit. Trăiască Valea Jiului!

• Minele din Valea Jiului sunt într-un inevitabil proces de închidere. Fără o altă industrie care să susțină economic zona, riscul de depopulare este foarte mare. Ce punem în locul mineritului?

Pe 5 mai 2019, prim-ministrul Viorica Dăncilă cobora dintr-o mașină cu girofar în centrul orașului minier Lupeni, din Valea Jiului. Ploua, iar în sediul PSD Lupeni nu a încăput toată lumea, așa că oamenii – majoritatea foști mineri și familiile lor – au ascultat, în ploaie, la o boxă, cum Viorica Dăncilă a rostit un discurs plin de speranță: „Am venit cu soluții”, „vorbele trec, important este ce faci pentru oameni”.

Era campanie electorală, rezultatul votului încă nu era cunoscut. Dar ce ar fi trebuit să cunoască prim-ministrul – și să și exprime răspicat în fața oamenilor din Valea Jiului – este că, în realitate, mineritul nu mai are viitor. Nici în România, nici în Europa.

Politica Uniunii Europene este de închidere a minelor și de reconversie economică a bazinelor mono-industriale. Producția de energie pe bază de cărbune nu mai este rentabilă, iar schimbările climatice nu sunt un subiect de glumă la Bruxelles. Până în 2030, majoritatea bazinelor miniere din UE ar trebui să aibă un plan de viitor care să nu includă cărbunele ca unică formă de supraviețuire. Și Valea Jiului nu face excepție.

Încă o tranziție

Schimbarea este însă un proces de durată. Orașele din Vale au fost, decenii la rând, dependente de activitatea minieră. În socialism, minerii erau „eroi ai muncii”. După 1990, a urmat inevitabila decădere economică, pentru care nimeni nu i-a pregătit pe oamenii din Vale. Minele s-au închis rând pe rând, în timp ce autoritățile au continuat să vândă „basmul” cu „nu vă fie frică, nu se închide nimic!”.

În prezent, Valea Jiului a devenit un clișeu la îndemâna oricui vrea să ilustreze decăderea economică. Și nu e neapărat o exagerare: zona este depopulată masiv, tinerii pleacă, iar din cei 50.000 de mineri câți lucrau înainte de 1989, astăzi mai sunt angajați aproximativ 3.000. Din cele 14 mine care produceau huilă înainte de 1989 în Valea Jiului, astăzi mai sunt active doar patru. Și acelea sunt în curs de lichidare.

Și totuși, ce punem în locul minelor care se închid? Aceasta este întrebarea la care niciun politician de ieri și de azi nu a avut curajul să răspundă în fața oamenilor din Valea Jiului.

În lumea vestică se vorbește de ani buni despre conceptul de „tranziție justă” – o strategie creată de sindicate pentru a oferi o alternativă decentă comunităților din zonele mono-industriale. Oamenii din Vale sunt sătui de strategii uitate prin sertare, dar, în realitate, în alte țări s-a trecut deja de la minerit, la turism, la producția de energie regenerabilă sau la industrie ușoară. Nu și în Valea Jiului…

Am fost în fostele orașe miniere din Vale ca să vedem dacă se mai poate schimba ceva și dacă schimbarea nu vine totuși prea târziu. Și am găsit oameni deznădăjduiți, așa cum ne-am așteptat. Dar am găsit și oameni plini de speranță, unii veniți de foarte departe, dar dispuși să investească timp, energie și bani în renașterea Văii Jiului.

Activați subtitrările din butonul aflat în partea din dreapta jos a playerului media.

Material realizat cu sprijinul Greenpeace România.